Singur?tate

Rela?ii e?uate? Sau respect de sine?

Multe dintre rela?iile de iubire b?rbat-femeie se termin? cu o c?s?torie, cu un DA!

Singur pe lume (II)

Daca vei merge vreodata intr-un centru de plasament sau la o casa de copii,o sa-i vezi pe cei care sunt cu adevarat singuri pe lume.Copii de toate varstele,de la bebelusi pana la adolescenti,suflete abandonate intre niste pereti reci,cersind un dram de afectiune oricarui strain.

Nu e vina lor ca s-au nascut,ci a celor fara de suflet care i-au parasit si i-au lasat acolo.Sunt copii care nici macar nu si-au cunoscut parintii,copii care nu au cui sa spuna “mama” sau “tata” si tanjesc atat de mult dupa asta.Ca sa nu mai vorbim despre o imbratisare parinteasca,un alint,o incurajare.

Primul meu an de invatatoare:clasa I.Nebunie mare si freamat zglobiu in curtea scolii.Fiecare invatatoare isi aduna elevii,precum closca puii.Fiind cea mai noua in institutie primesc lista cu elevii:20 de copii provin de la centrul de plasament din oras,iar 8 din familii normale.Nu stiam ce inseamna asta,dar aveam sa aflu mai tarziu.

Nu tin cont de provenienta si demaram introducerea in tainele cunoasterii.Constat cu surprindere,pe parcursul anului scolar, ca cel mai istet elev se dovedeste a fi Dora,o fetita de la centru.Mereu atenta,parca imi soarbe fiecare vorba ce-i deschide noi orizonturi.Ii rasfat la final de saptamana cu dulciuri si ma bucur de bucuria lor nevinovata.Ma inconjoara in timpul pauzelor si abia-abia scap din manutele lor.Imi povestesc cate-n luna si soare,dar totul se invarte in jurul centrului lor.Atat au vazut pana la acel moment.Le-am promis ca o sa-i vizitez si la ei acasa,cum spun toti caminului.Si m-am tinut de cuvant.Imi arata cum isi pregatesc temele si ce desene au realizat pentru mine.

Ma intreb oare ce le va rezerva viitorul?Si le doresc din tot sufletul sa reuseasca in viata,sa-si urmeze visele chiar daca cei care le-au dat viata le-au taiat aripile din zbor.Sa-si intemeieze familii si sa-i iubeasca pruncii,nelasandu-i in grija altora,singuri pe lume.

 

[cf]js[/cf]

Singur pe lume (I)

Singur, atat de singur
Simt dureri pe care nu mai pot sa le-ndur
Lacrimi, nopti in lacrimi
Si-n inima mea doar lacrimi.

Am ales

O sansa la viata

S-ar putea ca viata sa va puna in situatia de a salva altcuiva o viata. Vedem si auzim atat de des cazuri in care oamenii au facut cel mai uman gest cu putinta,au salvat viata unui semen.Dar daca ai fi in situatia de a avea nevoie disperata de o noua sansa la viata?

Cel mai frumos dar dat de Dumnezeu ramane fara-ndoiala viata,asa cum este ea,plina de curbe,suisuri si coborasuri.Dar iata ca putem la randul nostru sa intindem o mana de ajutor cuiva care este in cautarea ei.Campaniile de donare de sange se inscriu in acest sistem de a face un bine,un gest de omenie.Am intalnit multi asemenea oameni si stiu ca si tu te poti numara printre ei.

Altii sunt in stare de mai mult:doneaza o parte a corpului lor,cum ar fi un rinichi,pentru a pune capat suferintei altcuiva,de multe ori membru al familiei,caci aici e vorba de compatibilitate.Stim atatea si despre

Unde e Dumnezeu cand suferim?

Te-ai intrebat si tu de ce suferim? Si, unde este Dumnezeu cand trecem prin tot felul de situatii neplacute? Ai strigat si tu, cu disperare, catre divinitate, cerand o explicatie? Este Dumnezeu absent atunci cand ne doare? Sau chiar El ne pedepseste?

Se povesteste ca un om a visat intr-o noapte ca se afla pe o plaja. Privind in urma lui a observat ca erau doua randuri de pasi pe nisip. Atunci si-a dat seama ca una dintre perechi era a lui Dumnezeu. Mergand mai departe, a intampinat dificultati in drumul lui iar, cand s-a uitat in spate, a vazut ca era doar un rand de pasi in urma. Suparat si dezamagit, l-a intrebat pe Dumneaeu: De ce m-ai parasit tocmai in momentele cele mai grele? Credeam ca ma iubesti si imi vei fi alaturi! Dumnezeu i-a raspuns: “Copilul meu, atunci cand ai vazut o singura pereche de pasi, eu te purtam in brate.”

Cei mai multi dintre noi suntem inclinati sa ne certam cu Dumnezeu atunci cand suferim. Il luam la rost ca ni se intampla tot felul de lucruri. Dar, nu ne dam seama ca, tocmai atunci, El este cel mai aproape de noi.

Sunt multe suferinte pe care nu le intelegem. Sunt multe dureri in viata noastra carora nu le pricepem sensul. Dar, vestea buna este ca Dumnezeu este dispus sa ne duca pe brate, sa ne incurajeze si sa ne dea speranta.

Dumnezeu nu ne pedepseste prin suferintele pe care le induram. Ne iubeste prea mult ca sa se razbune pentru ignoranta noastra fata de El. El ingaduie incercarile vietii pentru cizelarea noastra, pentru a face din noi oameni mai buni. Ca sa obtii aur trebuie, mai intai, sa elimini impuritatile. Si, aceasta se face prin foc.

Data viitoare cand vei mai suferi intr-un fel sau altul, nu te mai certa cu Dumnezeu. Nu iese nimic bun din asta. Doar, spune-I Lui ce te doare si cere-I sa te poarte pe brate. Vei vedea ca El, deja facea acest lucru.

 

[cf]js[/cf]