A fi mamă.

Niciodată nu am înțeles prea bine, relația dintre mamă și copilul ei. Și nici nu am încercat să fac asta, prea mult. Când vedeam pe stradă, femei cu copii în brațe, sau în cărucioare, le zâmbeam frumos. Știam, că totul se va schimbă, la un moment dat, când voi avea familia mea .Și iată, că acel moment a venit.

Trecând peste toată perioadă sarcinii, care a fost extrem de frumoasă, am să-mi aștern sentimentele, care m-au cuprins, în secundă în care ochii mei, au întâlnit ochii copilului meu. Mi-am ținut fetiță în brațe prima oară, acum, cinci ani .Încă din ziua în care am aflat că voi fi mamă, am încercat să-mi imaginez, cum va arată fetiță mea.Și sinceră să fiu, realitatea, a depășit cu mult așteptările mele. Era un pui de om, cu ochii negri, cu mânuțe mici, și cu gurița dulce, care mi-a schimbat viață, radical. Mi-a fost atât de frică să o țin, în brațe, prima oară.Părea, atâta de fragilă. Atunci, am simțit prima oară, că iubirea, poate să doară. O iubesc și azi atâta de mult că mă doare sufletul. Am știut atunci, că dacă cineva îmi va cere să trec prin foc, am să fac asta, pentru copilul meu. M-am bucurat de fiecare moment nou, din viață ei.De primul cuvânt, de primul ei pas, iar azi, povestim despre prinți și prințese.

Când am devenit mamă, pentru a două oară, fericirea mea, a fost maximă. Nimic, nu mă putea face, să plâng, sau, să mă deprim, fiindcă le aveam pe ele.Iar azi, când le văd cât se iubesc, cum se joacă împreună, știu că o mamă, nu poate avea, o bogăție mai mare, decât copiii. Acum am înțeles, de ce mamă mea, niciodată nu dormea, când eu eram ieșită seară.Am înțeles, de ce era atât de tristă, când eu eram bolnavă, când se luau copiii mai mari de mine, sau pur și simplu, când plângeam.

Mă uit la fețele mele, și simț, că pot mută munții din loc.Pot să zbor, pot să fac minuni, dacă ele, sunt lângă mine.Când le aud spunând :Mami, te iubesc, mă copleșește, un văl imens de fericire.Am plâns mult, de fericire: în prima zi de creșă, în prima zi de gradi, la prima ei serbare.Am plâns cu ea, atunci când a trebuit, am râs cu ea, în momentele vesele. Cel mai mult, mă bucură, faptul că acum, o pot înțelege, pe mamă mea.Și pe alte mame.

Bucuria de a fi mamă, nu poate fi egalata cu nimic. Niciodată să nu va fie teamă, de sentimentul matern.O mamă, întotdeauna va ști, cum să-și crească copilul.Va învață împreună cu al ei copil, cum să îl crească, cum să-l ocrotească, și cum să fie cea mai bună prietenă, a puiului ei.

 

Dezvoltare personalaFemeia
A fi mamă. Niciodată nu am înțeles prea bine, relația dintre mamă și copilul ei. Și nici nu am încercat să fac asta, prea mult. Când vedeam pe stradă, femei cu copii în brațe, sau în cărucioare, le zâmbeam frumos. Știam, că totul se va schimbă, la un moment dat,...