Bărbatul care trecea podul

Acum mai bine de două sute de ani, pe malul drept al Tibrului, într-unul dintre cele mai vechi şi mai cunoscute oraşe din lume, eterna Romă, locuia aşa-zisul „ministru al justiţiei”, Giovanni Batista Bugatti. Cunoscut mai bine sub numele de Mastro Titta, provenit din maestro di giustizia, acesta a fost un bine-cunoscut şi temut călău la vremea respectivă. În propriul carnet avea trecute 516 execuţii, deşi se pare că numărul ar fi fost mai mare.

Călăul Statului Papal dispunea de un adevărat arsenal de arme pe care le folosea pentru a pune în aplicare pedepsele capitale. Odată cu răspândirea ghilotinei pe teritoriul Peninsulei Italice, aceasta devine instrumentul său favorit pe care îl va folosi până la ultima sa execuţie, cu cinci ani înainte ca maşinăria să fie interzisă după unificarea Italiei. La vremea respectivă, călăii erau adevărate vedete, iar execuţiile publice erau o distracţie căutată atât de adulţi cât şi de copiii care se îmbulzeau să vadă cum capul celui condamnat se desprinde de trup şi cade în coşul împletit. În scrierile contemporanilor, Mastro Titta apare ca un bărbat elegant, destul de scund, care mergea cu regularitate la biserică, iar în timpul liber, când nu avea de pregătit câte un „spectacol” în piaţa publică îşi ajuta soţia să întreţină magazinul de suveniruri.

Poate părea greu de imaginat că bărbatul cu mantia roşie care cu un singur gest retează o viaţă vindea umbreluţe turiştilor însă pe cât de temut, pe atât era de urât de populaţia Romei. Drept care, legenda spune că temându-se pentru viaţa lui, trecea podul Trasetevere numai când i-o cerea slujba, restul timpului petrecându-l acasă.

Şi totuşi, sângerosul Mastro Titta a fost un adevărat fenomen pentru mai bine de cincizeci de ani, iar traversarea podului Trastevere a îmbogăţit limba italiană cu două expresii idiomatice: „passa ponte” (trece podul, trad. n.) – expresie care vesteşte ceva rău şi „non passar ponte” (a nu trece podul, trad. n) – expresie care denumeşte o stare de calm şi linişte. Logica acestora e simplă: când călăul trecea podul înseamnă că un condamnat urma să îşi piardă viaţa, iar când stătea pe malul celălalt al râului, lucrurile mergeau bine în oraş.

Fiind una dintre cele mai populare figuri romane ale secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea, execuţiile sale au atras atenţia unor autori care au imortalizat procesiunile lui Bugatti. Printre aceştie se numără Charles Dickens şi Lord Byron, iar Giuseppe Belli i-a dedicat şi câteva sonete călăului emblematic.

Mastro Titta apare ca personaj în filmul Rugantino (1962) şi în Nell’ anno del Signore (1969). Astăzi mantia pe care obişnuia să o poarte în timpul execuţiilor se păstrează la Muzeul de Criminologie din Roma unde există şi un pub care aminteşte de numele celui care se considera nu un călău care aducea moartea, ci un doctor care îşi salva pacienţii deveniţi victime.

Dezvoltare personalaIstorie
Bărbatul care trecea podul Acum mai bine de două sute de ani, pe malul drept al Tibrului, într-unul dintre cele mai vechi şi mai cunoscute oraşe din lume, eterna Romă, locuia aşa-zisul „ministru al justiţiei”, Giovanni Batista Bugatti. Cunoscut mai bine sub numele de Mastro Titta, provenit din maestro di...