Contradictoriu inca din definitie, un paradox este simbolul antagonismului, al conflictului intre viziuni, al opozitiei de idei, o ciudatenie, poate chiar o absurditate. Si totusi, cumva, pe langa toate acestea, desi antonim al adevarului general acceptat, un paradox este, totodata, un concept demonstrabil, si asta pe baza unui “rationament aparent just, care duce la niste concluzii care nu pot fi nici false dar nici adevarate”, sau, daca vreti, si adevarate si false in acelasi timp. Aceasta himera de idei, nascuta din deductii si observatii revolutionare, vine sa zguduie insasi natura lucrurilor, punand sub semnul intrebarii notiuni de fundament precum unicitatea adevarului sau a timpului.

Atractia pentru aceste dualisme antitetice este una incontestabila, frapand prin sfidarea cunostintelor si impresiilor noastre generale despre lumea ce ne inconjoara. Uimirea, acompaniata de interjectii sugestive, vine sa ateste momentul de revelatie al constientizarii acestor fenomene. Iar daca setea de cunoastere este deplina, atunci simpla luare la cunostinta a unor astfel de aspecte este insuficienta. Si atunci e nevoie de mai mult, de explicatii, de raspunsuri empirice sau macar teoretice pentru a putea cuprinde si savura conceptul in sine.

Acaparat de forta lor irezistibila, am decis sa abordez misterul dintr-o perspectiva relaxata, usor ludica, desprins de inclestarea teoretica si de explicatiile savante care, in lipsa unei pregatiri minutioase, sunt doar termeni reci si greu de inteles.

Fara a avea asteptari de proportii cosmice, imi iau totusi inima-n dinti si pornesc intr-o calatorie pretentioasa, incercand, cu vorbe simple, sa descifrez “vraja nepatrunsului ascuns”. Iar de nu voi reusi in ambitioasa mea provocare voi sti oricum ca “tot ce-i neinteles se schimba-n neintelesuri si mai mari sub ochii mei”. De nu ma credeti, intrebati-l pe insusi Lucian Blaga.

Cautand la randu-mi “sa sporesc a lumii taina”, voi insirui 6 exemple de paradoxuri, inspirat de explicatiile succinte dintr-un videoclip dedicat subiectului in cauza. Pentru mai multe detalii, linkul este postat mai jos iar internetul geme de informatii.

1. Paradoxul lui Zenon

Acest paradox este ilustrat de filozoful grec printr-o cursa intre marele Ahile si o broasca testoasa. Desi cu totii ne-am grabi sa-l dam pe Ahile ca favorit, chiar si daca i-am oferi un avans broastei testoase, lucrurile nu stau chiar asa. Cu toate ca e mai rapid, miticul personaj nu va putea totusi sa-si intreaca concurentul, pentru ca, mai intai, va trebui sa ajunga in punctul in care acesta fusese deja. Si astfel, fie si numai cu o unitate infima, testoasa castiga, in mod uluitor.

2. Paradoxul bunicului

Aceasta ipoteza a fost descrisa de René Barjavel in “Le Voyageur Imprudent”(1943), punand bazele premizei calatoriilor in trecut. Pe scurt, scriitorul SF spune ca daca cineva s-ar putea intoarce in timp sa-si ucida bunicul ar face in asa fel incat unul dintre parinti, deci si el sa nu poata fi conceput. Asta implica automat imposibilitatea de a fi calatorit in trecut. Totodata, de aici deriva conceptul universurilor paralele.

Continuarea in partea a IIa.

 

Link videoclip:  https://www.youtube.com/watch?v=QNVd1yeuvzk

Sursa photo: sitwatwb.blogspot.com

http://fericire.info/wp-content/uploads/2016/01/paradoxurile-mistere-ce-nu-ne-da-1.jpghttp://fericire.info/wp-content/uploads/2016/01/paradoxurile-mistere-ce-nu-ne-da-1.jpgDezvoltare personalaDezvoltare personalaDivertismentLucian Blaga,parinti,SF,unitate
Contradictoriu inca din definitie, un paradox este simbolul antagonismului, al conflictului intre viziuni, al opozitiei de idei, o ciudatenie, poate chiar o absurditate. Si totusi, cumva, pe langa toate acestea, desi antonim al adevarului general acceptat, un paradox este, totodata, un concept demonstrabil, si asta pe baza unui “rationament...