Singur pe lume (II)

Daca vei merge vreodata intr-un centru de plasament sau la o casa de copii,o sa-i vezi pe cei care sunt cu adevarat singuri pe lume.Copii de toate varstele,de la bebelusi pana la adolescenti,suflete abandonate intre niste pereti reci,cersind un dram de afectiune oricarui strain.

Nu e vina lor ca s-au nascut,ci a celor fara de suflet care i-au parasit si i-au lasat acolo.Sunt copii care nici macar nu si-au cunoscut parintii,copii care nu au cui sa spuna “mama” sau “tata” si tanjesc atat de mult dupa asta.Ca sa nu mai vorbim despre o imbratisare parinteasca,un alint,o incurajare.

Primul meu an de invatatoare:clasa I.Nebunie mare si freamat zglobiu in curtea scolii.Fiecare invatatoare isi aduna elevii,precum closca puii.Fiind cea mai noua in institutie primesc lista cu elevii:20 de copii provin de la centrul de plasament din oras,iar 8 din familii normale.Nu stiam ce inseamna asta,dar aveam sa aflu mai tarziu.

Nu tin cont de provenienta si demaram introducerea in tainele cunoasterii.Constat cu surprindere,pe parcursul anului scolar, ca cel mai istet elev se dovedeste a fi Dora,o fetita de la centru.Mereu atenta,parca imi soarbe fiecare vorba ce-i deschide noi orizonturi.Ii rasfat la final de saptamana cu dulciuri si ma bucur de bucuria lor nevinovata.Ma inconjoara in timpul pauzelor si abia-abia scap din manutele lor.Imi povestesc cate-n luna si soare,dar totul se invarte in jurul centrului lor.Atat au vazut pana la acel moment.Le-am promis ca o sa-i vizitez si la ei acasa,cum spun toti caminului.Si m-am tinut de cuvant.Imi arata cum isi pregatesc temele si ce desene au realizat pentru mine.

Ma intreb oare ce le va rezerva viitorul?Si le doresc din tot sufletul sa reuseasca in viata,sa-si urmeze visele chiar daca cei care le-au dat viata le-au taiat aripile din zbor.Sa-si intemeieze familii si sa-i iubeasca pruncii,nelasandu-i in grija altora,singuri pe lume.

 

[cf]js[/cf]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *