Skyfall 2012-filmIată că James Bond revine în al 2012-lea an, chiar înainte de presupusa apocalipsă din decembrie, şi, prin intermediul lui Daniel Craig, reuşeşte să păstreze tradiţia mai mult decât veche a seriei. Skyfall, în regia lui Sam Mendes (American Beauty, Revolutionary Road sau Road to Perdition), aduce pe marele ecran doze mărite de acţiune, suspans, scene nesupuse legilor fizicii; de fapt o supradoză în toată regula administrată cinefililor fani sau nu ai seriei. Eram obişnuiţi cu tot spectaculosul ce ţine de acest mistic personaj James Bond, dar vă asigur că Skyfall chiar distruge anumite bariere. Dacă ar fi fost lansat în 3D (ceea ce ar fi afectat într-o oarecare măsură şi calitatea producţiei), cel mai probabil s-ar fi format cozi imense la casele de bilete ale cinematografelor româneşti.

James Bond şi societatea într-o continuă schimbare. Forţa brută vs tehnologia de ultimă oră.

James Bond capăta o alură de supererou în Skyfall, dar un supererou depăşit de societatea contemporană. Într-o lume în care marile infracţiuni au loc în medii online, fără folosirea implicită a violenţei, încep să apară întrebări cu privire la modul de operare al agenţilor 00, în special modul de operare al agentului 007. În faţa unei comisii de anchetă în toată regulă, M. va trebui să explice necesitatea păstrării în activitate a agenţilor precum James Bond. Iar în contextul în care un atac fără precedent asupra MI6 va ridica semne de întrebare cu privire la siguranţa cetăţenilor de rând, Bond se va trezi într-o luptă împotriva unui inamic necunoscut, mult mai pregătit şi instruit chiar de MI6. Practic orice mişcare a agentului va fi fost prevăzută de inamicul anonim şi misiunea lui 007 este mai mult decât dificilă în condiţiile în care rămâne pe cont propriu.

Skyfall. Javier Bardem. Daniel Craig.

Primul film al seriei în care Daniel Craig a intrat în pielea agentului 007 nu m-a impresionat atât de mult. Şi nu vorbesc de realizarea în sine a filmului şi nici de povestea abordată, ci de Daniel Craig în particular şi oarecum de neconcordanța să actoricească cu James Bond. Dar Skyfall mi-a schimbat impresia şi nu pot decât să afirm că Daniel Craig trăieşte pentru rolul lui Bond. Nici nu e dificil în prezent să forţezi un actor în pielea lui 007, date fiind tehnicile din domenii atât de variate care le stau la dispoziţie producătorilor. Însă cred că vedeta Skyfall a fost Javier Bardem, un villain (deşi termenul se potriveşte mai bine la comics) care iese din tiparele monotoniei. Javier Bardem îi conferă lui Silva o dimensiune cu totul specială; dincolo de dorinţa de a face rău se ascunde o adevărată poveste cu M., o poveste care te face să-i dai oarecum dreptate lui Silva în încercarea sa de a domina lumea. De altfel întregul fir epic e presărat cu astfel de schimbări de situaţie şi de atitudine, în special, când nu mai ştii cine e personajul pozitiv, nu mai ştii dacă James Bond e un om ca oricare altul (vorbesc de scena finală şi de detaliile din copilăria lui Bond) sau e un simplu ucigaş cu sânge rece. Skyfall se joacă în cele 143 de minute cu imaginaţia spectatorilor şi face adesea apel la latura mai sensibilă a personalităţii fiecărui cinefil.

Skyfall 2012

 

De văzut la cinema.

Skyfall are şanse foarte mari să devină un film marcant al anului 2012. Nu aş putea face predicţii cu privire la succesul ăau pe planuri mai înalte (premii, nominalizări, etc), dar cu siguranţă este un must-see. Senzaţia de a-l vedea la cinema, într-o sală plină, e destul de impresionantă chiar şi pentru cineva obişnuit cu astfel de evenimente. Poate că statutul de fan al seriei este necesar pentru a digera cu uşurinţă filmul lui Sam Mendes, dar rămâne la latitudinea fiecăruia să abia propria sa impresie.

Dezvoltare personalaCinema
Iată că James Bond revine în al 2012-lea an, chiar înainte de presupusa apocalipsă din decembrie, şi, prin intermediul lui Daniel Craig, reuşeşte să păstreze tradiţia mai mult decât veche a seriei. Skyfall, în regia lui Sam Mendes (American Beauty, Revolutionary Road sau Road to Perdition), aduce pe marele...