Emigrare sau nu ?

In zilele noastre , mai toti romanii se gandesc sa emigreze . Sau , cel putin , s-au gandit macar o data sa o faca . Traiul pe meleaguri straine , oricat de aproape de granita noastra ar fi , pare ispititor pentru tot mai multi romani . Nu prea conteaza , parca , taramul ales , strain sa fie . Si asa apar femei si barbati , dispusi sa abandoneze tot , sa-si paraseasca si case , si copii , chiar si parinti , unii foarte batrani ,pentru o viata , cica , mai buna . Dar , chiar este o viata mai buna , dincolo de hotarele tarii noastre ? Este nevoie de exemple , multe in cunostiinta de cauza .

Sunt multe persoane care au pe cate cineva plecat , o sora , un frate , un nepot , un cumnat . Fiecare , plecat in alta tara . Anglia , Franta , Spania , Italia , si SUA , toate par ca au devenit pasalacuri romanesti .Mergi pe strada intr-un oras din Anglia , de exemplu , si auzi in jurul tau mai mult grai romanesc , decat oricare altul . Asa cum , in centrul Bucurestiului , toata vara auzi un amestec de limbi , de zici ca este un al doilea Babilon . Germana , engleza , chineza , araba , mai stiu eu ce …..pe toate le auzi , mergand la pas in Centrul Vechi din Capitala noastra , in plina vara .

Revenind , traiul mai bun din strainatate , chiar este mai bun . Iau ca exemplu Anglia , ca experienta personala . Daca te ocupi sa-ti scoti toate actele si sa fi la zi cu absolut tot , iti merge foarte bine . Asigurari , inscriere la gradinita sau scoala fara probleme , ti se asigura tot ce ai nevoie daca stai legal la ei . Mai mult , daca ai ghinionul sa te imbolnavesti , ti se pune la indemana tot ,de la psiholog si medicamente scumpe , gratuite pe baza unui card de sanatate , pana la reconstructie mamara gratis , ca exemplu . Ce mai incolo si incoace , sa fi bolnav chiar si in Anglia , nu are cum sa te bucure , dar stii ca esti tratat cum trebuie

Cum se mananca in spitale

Daca ar fi sa patrundem , impinsi de nevoi marunte sau nu chiar , intr-un spital , ca locatari , am prefera sa luam hrana cu noi . Pentru ca , se stie , in spitale hrana nu este ca cea de acasa . Suferinzii care fac des vizite pe acolo s-ao obisnuit cu gustul si felurile , mai mereu aceleasi . Multi dintre ei nu au de ales . Trebuie sa se hraneasca si , veniti din zone diferite , mai de departe sau mai de prin imprejurimi , nu asteapta pe nimeni in vizita , cu merinde in sacosa .

Numai cei care au trecut printr-o problema de genul , cunosc realitatea si , de multe ori , o tin pentru ei . Poate , daca ar vorbi mai multi din cei care cunosc situatia , am putea spera in schimbari , macar pe ici-pe colo , intr-un anumit timp nu prea indepartat . Adevarul este ca , odata suferinta rezolvata si parasind spitalul respectiv , nimeni nu se mai gandeste la aceste lucruri . E multumit ca a scapat cu bine , de data asta .

Daca ar vorbi cineva , s-ar afla ca , in afara de cunoscutul , deja , regim fara sare , in spitalele noastre nu prea se are in vedere un gen de alimentatie , conform cu afectiunile unui bolnav sau al altuia . Varza , cartofi , un gen de paste care te indeamna sa ridici din sprancene , a nedumerire . Dar , sa mai si mananci ? Ferice de cei care au pe cineva apropiat , care sa le aduca , macar saptamanal , cate ceva de mancare. Asta , pentru cei care au de stat pe acolo ceva timp , de ordinul chiar al lunilor . Dar , cei care sunt mai norocosi , intr-o saptamana ies pe picioarele lor , depinde si de afectiunea avuta .

Oricum, din fericire , problema nu este chiar atat de grava si , in orice caz , nu in toate spitalele . Dar , ca trebuie sa spun , exista si loc de mai bine .

Nu te arata smochin neroditor

Cineva avea un smochin sadit in via sa si a venit sa caute rod in el si nu a gasit.Si a zis catre vier:
“Iata sunt trei ani de cand vin cautand rod in smochinul acesta si nu gasesc.Taie-l,de ce sa tina pamantul degeaba?”
Iar el raspunzand a zis:”Doamne,lasa- si anul acesta”. (Luca 13,6-8)

V-ati gandit oare intr-un moment de sfat cu voi insiva ce roade ati adus cu adevarat in viata aceasta?Si cand spun roade nu ma refer la realizarile materiale.
Te rog aseaza-te comod intr-un fotoliu si spune-mi cand ai vizitat ultima oara un bolnav au cand ai dat un covrig unei batrane zgribulite care sta de doi ani la aceeasi intrare a magazinului de unde iti faci cumparaturile.De ce treci nepasator de fiecare data?Stii ca va veni o zi cand bunica aceea nu va mai fi acolo?Si-ti garantez ca-i vei simti lipsa…abia atunci.Si tot atunci te vor incerca primele mustrari de constiinta,primele remuscari.De ce nu te-ai aplecat si spre ea?Sau spre atatia altii ca ea?
De ce-ti spun aceste lucruri?Pentru ca viata e scurta si e atat de simplu.Pentru ca eu am patit-o pe propria-mi piele.Si nu e deloc confortabil sa te urmareasca ochii unui batran,cerandu-ti ceva de cele mai multe ori,fara glas,cu capul plecat.S-ar putea sa nu mai ai timp sa faci acele gesturi pe care le-ai fi putut face.
Adevaratele fapte mari sunt lucrurile marunte.O stim atat de bine,pentru ca si noi ni le dorim de la altii.O spunem atat de des,doar ca devenit ceva mecanic,lipsit de substanta,in care nu mai credem.Poate ca e timpul sa filtram putin ceea ce ne dorim de la viata.Sigur e timpul sa multumim pentru ceea ce am primit de la viata.
Si vine un moment in viata fiecaruia dintre noi cand ne intrebam ce am realizat, ce roade am adus.Pentru unii ” roadele smochinului”se reflecta intr-un job de milioane,masini de lux,case cu etaj ori vacante exotice.Pentru alta categorie adevarata implinire apare in momentul intemeierii unei familii,cand simtim ca ne-am gasit jumatatea.Din pacate, iubirea de sine a ajuns sa ne domine din ce in ce mai mult.Sa facem un popas si sa incercam sa-i iubim si pe cei din jur,in sensul dorit de Hristos.Atunci putem fi siguri de roadele noastre si poate Dumnezeu ne va mai harazi timp pentru altele.

 

 
[cf]js[/cf]