Viata dupa decesul celui drag

Sa continui sa traiesti fara cel drag , alaturi de care ai fost multi ani , nu este deloc usor . Indiferent cum privim , desigur ca depinde si de personalitatea fiecaruia , nu poate fi usor . Indiferent de cauza decesului , un accident brusc sau o boala care a invins , ramane intotdeauna un gol imens in sufletul celuilalt . Se simte ca picat de pe Luna , nu intelege ce tocmai s-a intamplat , stie , isi aminteste dar , nu poate concepe . Apare un gen de revolta , care poate fi doar interioara , cand persoana se inchide in ea si refuza sa comunice , sau poate fi si exteriorizata , cand pare ca se razbuna pe toti cei din jur , plange mult , se vaita . Este un om care sufera si trebuie , neconditionat , ajutat . Psihoterapia in caz de deces este solutia care il poate ajuta. Conditia este sa isi recunoasca problemele si sa apeleze de bunavoie la un psiholog .

Dar , cu tot ajutorul specializat de care beneficiaza , ramane problema continuarii vietii fara cel drag care a plecat . E posibila viata , mai poate fi la fel ? Sunt atatia oameni care pierd pe cineva drag in conditii dramatice , femei care duc o sarcina la termen si nasc, ce trist , un prunc mort , cu toate acestea , dupa multa lupta cu sinele , chiar dupa incercari de sinucidere in unele cazuri , continua sa traiasca . Se spune ca uitarea se asterne cu timpul , trebuie doar lasat sa treaca , nimic mai neadevarat . Dar , ca in orice alte situatii , doar cei care au trecut prin asta , stiu . Ca timpul nu rezolva nimic , toate sunt la locul lor de parca s-ar fi intamplat ieri . Pur si simplu , traiesc cu asta . Unii simt ca au mai multa forta , mai multa putere , se simt protejati . Si asta ii face sa continua sa traiasca , sa-si faca planuri de viitor , sa plece in concedii , in multe cazuri , sa-si faca o alta familie sau un alt copil . Fara posibilitate de inlocuire . Unii chiar asta simt , ca inlocuiesc persoana plecata , cu cea nou aparuta . Este nevoie de asta , de o noua persoana , o noua familie sau un nou copil . Fara sa se considere ca inlocuiesc . Pana la urma , tuturor ne vine timpul de a parasi aceasta lume si , cu siguranta , ne-am dori sa nu lasam prea multa suferinta in urma noastra . Vom dori ca cei ramasi sa-si continue vietile , sa-si faca alta familie , egoismul nu-si are rostul aici . Se spune ca , din clipa nasterii , incepem sa murim cate putin . Stim ce va urma dar , cu toate astea , traim viata daruita . Toti vom pleca , la un moment dat . Totul este sa gasim puterea de a continua , cand soarta ne rapeste de langa noi

Cum se mananca in spitale

Daca ar fi sa patrundem , impinsi de nevoi marunte sau nu chiar , intr-un spital , ca locatari , am prefera sa luam hrana cu noi . Pentru ca , se stie , in spitale hrana nu este ca cea de acasa . Suferinzii care fac des vizite pe acolo s-ao obisnuit cu gustul si felurile , mai mereu aceleasi . Multi dintre ei nu au de ales . Trebuie sa se hraneasca si , veniti din zone diferite , mai de departe sau mai de prin imprejurimi , nu asteapta pe nimeni in vizita , cu merinde in sacosa .

Numai cei care au trecut printr-o problema de genul , cunosc realitatea si , de multe ori , o tin pentru ei . Poate , daca ar vorbi mai multi din cei care cunosc situatia , am putea spera in schimbari , macar pe ici-pe colo , intr-un anumit timp nu prea indepartat . Adevarul este ca , odata suferinta rezolvata si parasind spitalul respectiv , nimeni nu se mai gandeste la aceste lucruri . E multumit ca a scapat cu bine , de data asta .

Daca ar vorbi cineva , s-ar afla ca , in afara de cunoscutul , deja , regim fara sare , in spitalele noastre nu prea se are in vedere un gen de alimentatie , conform cu afectiunile unui bolnav sau al altuia . Varza , cartofi , un gen de paste care te indeamna sa ridici din sprancene , a nedumerire . Dar , sa mai si mananci ? Ferice de cei care au pe cineva apropiat , care sa le aduca , macar saptamanal , cate ceva de mancare. Asta , pentru cei care au de stat pe acolo ceva timp , de ordinul chiar al lunilor . Dar , cei care sunt mai norocosi , intr-o saptamana ies pe picioarele lor , depinde si de afectiunea avuta .

Oricum, din fericire , problema nu este chiar atat de grava si , in orice caz , nu in toate spitalele . Dar , ca trebuie sa spun , exista si loc de mai bine .

In suferinta credinta sporeste

“Mai bine e sa mergi la casa plangerii,decat la casa ospatului.” (Ecclesiastul 7,2)

Cat de bine se potrivesc aceste vorbe cu proverbul nostru romanesc care spune ca “prietenul la nevoie se cunoaste”.Ganditi-va putin de cate ori ati fost cuprinsi de o suparare,cati v-au fost cu adevarat alaturi?Cati v-au vazut lacrimile la miezul noptii sau v-au auzit suspinele izvorate dintr-o inima indurerata?Cati au fost acolo si

Despre ajutorul Lui Dumnezeu

“Dar pe aceasta i-o spunea ca sa-L incerce,ca El stia ce avea sa faca”. (Ioan 6,6)

Suntem zi de zi supusi incercarilor de la Dumnezeu,in speranta ca ni se va trezi credinta.Avem suficiente exemple in nevoile,nefericirile si necazurile celor din jurul nostru,indeajuns cat sa ne trezeasca sentimentul compasiunii si iubirii fata de semenii nostri.

De multe ori ne simtim noi insine neputinciosi in fata suferintelor celor din preajma noastra si consideram ca nu-i putem ajuta cu nimic.Dar daca am dori cu adevarat acest lucru,cu siguranta el ar deveni posibil prin ajutorul lui Dumnezeu.Domnul vrea ca noi sa primim orice suferinta vom intalni in numele Sau si in numele Sau sa incercam sa o usuram.

Orice vorba de alinare pe care o vom rosti,orice gest de compatimire vom face fata de un om aflat in suferinta,orice sfat bun pe care il vom da in numele lui Dumnezeu va avea menirea de a-i reda speranta celui cazut,de a-l sustine si de a-i inlatura deznadejdea in care se afla,de a-i ridica moralul.Putem fi puternici,dar nu singuri,ci avandu-l pe Dumnezeu de partea noastra.In aceasta lume e posibil sa realizam lucruri mari,sa fim autorii unor fapte marete. Avem nevoie doar de ajutorul lui Dumnezeu si nu trebuie sa ne indoim niciodata ca exista Dumnezeu in Ceruri. Daca il avem pe Dumnezeu in suflet, vom putea sparge barierele din aceasta lume si nimic nu ne va opri.

De aceea ne cheama Domnul si ne ofera ajutorul Sau. Pentru ca numai urmandu-l pe El vom putea si noi sa ne ducem crucea. La El vom afla putere, indrazneala si mangaiere. El este lumina noastra pe o carare intunecata, El este sanatatea noastra in boala, tovaras in singuratate, bucurie in suferinta, bogatie in lipsa,El este ajutorul nostru. O lampa de veghe arde toata noaptea la capataiul bolnavului, si in toata noaptea acestei vieti. Ne trebuie lumina lui Hristos ca sa ne alinam durerea si sa ne pastram nadejdea in zorii ce vor sa vina.
[cf]js[/cf]

Durerea ne apropie de Hristos

Un batran mi-a spus odata ca cea mai mare parte a vietii este cladita pe suferinta inca de la nastere.La inceput nu am pus prea mare pret pe vorbele lui,refuzand sa cred ca e adevarat.Treptat,dupa propriile experiente de viata si din cele traite de altii,i-am dat dreptate.

In schimb, am descoperit ca orice suferinta sau necaz ne face mai puternici daca avem taria de a crede ca vom depasi acel obstacol.Firul vietii fiecaruia dintre noi se toarce cu suisuri si coborasuri;avem parte zilnic de viata si moarte.Ne confruntam permanent cu adevaruri si minciuni;ne bucuram de cei mai frumosi trandafiri,uitand ca mai au si spini.

Nimeni nu poate afirma ca e pe deplin fericit,pentru ca fericirea o vom dobandi dincolo si asta functie de faptele noastre.Am intalnit familii a caror bunastare te facea sa crapi de invidie,dar nu aveau copii,ceea ce-si doreau nespus.Altii invarteau munti de bani,dar ce folos daca o boala nemiloasa te tintuieste intr-un scaun cu rotile,poate pentru toata viata?

Toti avem cate o cruce de purtat,unii mai grea,altii mai usoara,fiecare dupa cat poate duce.Sa nu ne mai plangem de incercarile la care suntem supusi ,ci sa ne rugam pentru puterea de a ne duce crucea.Cu fiecare incercare trecuta,ne vom apropia mai mult de Hristos.

Am auzit de prea multe ori “Cere si ti se va da…..bate si ti se va deschide”.Domnul Dumnezeu asteapta